Imparatul orgolios

In vremurile de demult trăia un împărat orgolios nevioe mare. Se credea cel mai puternic si mai destept om din lume si se mânia nespus numai la gândul că ar putea exista cineva mai grozav ca el.

Si iată că, din gură în gură, ajunse zvon la urechile lui că pe undeva vietuia un întelept foarte ager. Impăratul, vrând sa se descotoroseasca de el, porunci ca înteleptul sa fie grabnic întemnitat si judecat pentru o pricină scornită. Fără să zăbovească prea mult, judecătorii l-au condamnat pe întelept la moarte. Adus în fata tronului, împăratul i-a spus trufas:
- Alege-ti singur moartea. Vei fi spânzurat, ori doresti să ti se taie capul?
- Nu doresc nici una nici alta, zise înteleptul, dar n-am încotro. Totusi, mărite împărate - continuă el - as vrea sa-mi împlinesti, asa se obisnuieste, o ultimă dorintă: să-mi aleg singur moartea. Voi rosti câteva cuvinte. Dacă le vei considera drept un adevăr, atunci să mi se taie capul; dacă, dimpotrivă, vei găsi că cele spuse exprimă un neadevăr, atunci să poruncesti moartea prin streang.
- Mă învoiesc! - zise îndată împăratul, vrând să arate celor din jur că stie să respecte ultima dorintă a condamnatului.

Iar condamnatul a rostit nu mai mult de trei cuvinte si ... a scăpat cu viată! Care au fost cuvintele salvatoare?